Sfinţii Constantin şi mama sa Elena

Posted on 21 Mai 2014

0


Azi e sărbătoare la români. La cei mai mulţi. Sfinţii Constantin şi Elena sunt sărbătoriţi atât în Biserica Ortodoxă cât şi în cea Catolică. Despre împăratul Constantin s-s scris mult, este lăudat de unii şi contestat de alţii. Cel mai mult este atacată calitatea de „Sfânt” a acestuia. Aşa e, a avut păcate, a trăit sub influenţa lumii păgâne, dar a făcut mult mai mult, şi-a depăţit condiţia prin libertatea dată creştinismului. „Din interes” sar repede să acuze unii. Da, din interes. Dar din care interes? Din interesul populaţiei din imperiu, pentru că a reuşit să descopere în creştinism valorile sociale deosebite, superioare lumii păgâne. Şi prin tot ce a făcut a contribuit la răspândire, la înflorirea Creştinismului, la răspândirea Evangheliei lui Hristos.

Cele de mai sus sunt argumente logice, să zicem aşa, dar să nu uităm că Dumnezeu lucrează prin cele slabe ale lumii acesteia, dând putere şi arătându-şi lucrarea. Aşa a făcut şi cu Saul din Tars, un mare prigonitor al apostolilor lui Hristos, căruia i s-a arătat şi din care a făcut un „vas ales”, devenind Sfântul Apostol Pavel. La fel şi împăratului Constantin, Dumnezeu i-a descoperit puterea jertfei curăţitoare de pe Cruce a lui Hristos, prin arătarea semnului Crucii, semnul lui Hristos, pe cer, înainte de bătălia de la Pons Milvius. 

Că împăratul Constantin s-a folosit de creştinism, că a rămas păgân până spre finalul vieţii, că totul a fost făcut din interes politic, sau alte asemenea obiecţii, nu şterg meritul lui în faţa lui Dumnezeu şi a istoriei de a sprijini răspândirea creştinismului prin susţinere activă. Dacă nu credea în creştinism, n-ar fi dorit ca înainte de moarte să se boteze. Faptul că a rămas păgân în faţa supuşilor săi, păstrându-şi titlul de Pontifex Maximus, este o atitudine cu interes politic – asta da, chiar a făcut asta din interes – pentru a nu-i pierde de sub control pe supuşii şi colaboratorii păgâni, care nu vedeau cu ochi buni creştinismul. 

Totul se reduce la ideea pe care am exprimat-o deja: Dumnezeu l-a chemat iar el a colaborat. În fond, toţi suntem chemaţi, inclusiv politicienii de azi, depinde de fiecare dacă vrea să colaboreze, să facă acest parteneriat cu Dumnezeu, şi să lucreze cu adevărat pentru semenii săi, pentru acest popor, bazându-se pe valorile creştine, pe Evanghelia lui Hristos. N-ar fi rău… N-ar fi rău să avem miniştri şi funcţionari care să se teamă de Dumnezeu, care să nu fure, să nu mintă, să nu accepte şpagă. N-ar fi rău să avem judecători drepţi, procurori cinstiţi, demnitari DEMNI. Cine crede în Dumnezeu cu adevărat, se străduieşte să-şi împlinească misiunea în concordanţă cu crezul său.

Anunțuri