Despre ambiţie, performanţă şi pasiune. Despre modele de urmat.

Posted on 12 Noiembrie 2013

0


Aseară, la emisiunea Brandu’ lu’ Chinezu’, pe Look TV, am urmărit interviul cu Ivan Ptzaichin. Multiplu campion olimpic, Patzaichin poate fi socotit un model de urmat pentru toţi cei care vor să învingă, pentru cei care au un vis. La fel mi se pare, păstrând proporţiile, şi cel care prezintă emisiunea, cunoscut simplu sub numele de Chinezu – un personaj pitoresc, care prin multă muncă a răzbit în spaţiul virtual şi şi-a construit un adevărat brand personal- care la rândul său poate fi un exemplu de urmat pentru mulţi.
În ziua de azi se pune atât de mult accent pe reuşită, pe eficienţă, pe performanţă… Dar la fel de mult, poate chiar şi mai mult, se pune accentul pe câştig, pe profit rapid, pe rezultate mari cu eforturi (investiţii) minime. Copiii, tinerii primesc o educaţie în acest sens. Valoare, pentru cei mai mulţi dintre tinerii de azi, înseamnă bani mulţi, maşini scumpe, ţinute vestimentare exclusiviste, frecventarea localurilor de lux, petrecerile unde pot să îşi arate potenţa financiară dând bani fără număr solistului care-i strigă apoi numele…
Până la urmă banii, mai ales banii, au valoare, nu neg. Toţi dorim un salariu mai mare, să încasăm mai mult, să avem o cifră de afaceri în urcare. Nu e de acuzat. Problema este că se vrea totul acum, fără efort, cu investiţie minimă de timp, pasiune, cu efort (fizic sau intelectual) cât mai redus. Vrem rezultate excepţionale cu eforturi minimale. Aşa se face că unii încep să facă sport şi vor rezultate, mai ales financiare, dar fără performanţă sportivă; alţii vor să cânte şi aşteaptă de la început şi să fie apreciaţi, să fie vedete şi să cânte pe bani mulţi; alţii vor să facă bani mulţi dintr-o afacere, dar fără prea multă implicare.
În câteva cuvinte, cei mai mulţi vor rezultate imediate dar fără efort, ca să nu mai vorbim de pasiune. Aşa se ajunge la afaceri pline de inginerii financiare, la diplome şi studii cumpărate, şi la multe alte asemenea fapte pline de superficialitate.
Problema este alta, pentru că lucrurile rele, lipsite de esenţă, vor avea continuitate în timp. Întrebarea pe care vreau să o pun este, ce exemple punem în faţa tinerei generaţii? Ce modele văd copiii (în societate, în familie, la televizor, la şcoală)? Asta, pentru că din ce văd ei la televizor, după ce vin de la ore, de exemplu, pot să înţeleagă cam atât: trebuie să ai maşină scumpă, să fii monden (?), trebuie să ştii neaparat cine cu cine s-a înşelat, unde merge la shopping… exemplele pot fi… fără număr. Nimic (sau prea puţin) în schimb despre studiu, antrenament, timp investit, pasiune, performanţă.
Ce vreau să spun? Sunt foarte importante modelele pe care le avem, modelele pe care le punem în faţa copiilor. Pentru că le vor urma.
Felicitări pentru Chinezu şi pentru echipa emisiunii sale -prietenii ştiu de ce.

Anunțuri