Religia este îndobitocire?

Posted on 10 Octombrie 2013

0


Mi s-a răspuns că fiecare prost plăteşte la biserică.
Galul a răspuns:
Nu vreau să intru în polemici de prost gust, dar răspund şi eu la fel: fiecare (prost, dacă aşa e la modă pe aici) e liber să stea necununat, nebotezat, neînmormântat… , dacă aşa priveşte lucrurile, că e prost dacă plăteşte. Şi mai mult, pe lângă 2-3 derapaje, fie 20, oricine poate găsi biserici cu preoţi care îşi fac misiunea cu adevărat, da asta nu e ceva senzaţional. Chit că voi părea neactual în faţa unora, şi a voastră dacă veţi vrea să citiţi, voi pregăti câteva materiale despre exemple de urmat. Cei care aţi reuşit să creaţi comunităţi în jurul vostru ar trebui să arătaţi şi exemplele demne de urmat. Din păcate, exemplele negative (care trebuie date cu un rost) devin o generalizare prin care se distruge orice exemplu de cinste.

Apoi mi s-a răspuns că religia este îndobitocire. Şi am răspuns:

Pe această linie vorbind, e îndobitocire orice presupune promovarea şi asumarea unor valori, norme ş.a. În acest sens că avem sau nu o religie şi eu, şi tu -iartă-mă că recurg la acest exemplu- suntem îndobitociţi, în sensul că tot crezi în ceva, în nişte norme. Sincer, prefer să fiu îndobitocit şi să am copiii îndobitociţi de creştinism, decât de satanism, alcoolism, narcotism, prostituţie – şi aşa sunt şanse să fim corupţi spre rău, dar ştiu clar că religia creştină combate toate astea şi are un mesaj echilibrat şi de urmat, POZITIV. Dar, fiecare crede ce vrea, avem dreptul să vedem diferit lucrurile, şi să ne explicăm sau să ne răspândim ideile, atât timp cât o facem decent, fără răutate şi fără a ataca doar pentru a ne ridica mai presus ideile noastre. Ţine de corectitudine, în rest nu ştiu dacă e pozitivă metoda aleasă… Spor la scris.

Nu se pune problema de subestimare. Termenii religie şi biserică au subtilităţile lor, şi se vede clar că nu sunt înţelese. Apropo de documentare. Iar în privinţa modului de abordare îmi păstrez poziţia: se caută senzaţionalul – asta se întâmplă şi în presa scrisă, la televiziuni – şi din păcate lucrul bun, omul devotat, exemplul bun ( fie astea şi în mici cantităţi) sunt distruse prin generalizare. Cred că trbuie să sprijinim binele, să punem osul să schimbăm ceva. De o săptămână tot cu astea. Fiecare e liber să scrie ce vrea sau să citească ce vrea. Eu prefer să citesc şi încerc să înţeleg şi ce nu-mi place, chiar dacă nu sunt de acord cu ce citesc, nu desfiinţez din prima tot, da aici văd că asta se practică – o sumedenie de comentarii care aplaudă toate acuzele pornite. Sper că sunt mai mari pretenţiile totuşi, aşa mi s-a părut mai la început, şi că nu se caudă aplaudaci şi comentatori la comandă, “că aşa dăm bine şi să nu fim luaţi în ochi răi.”

Anunțuri