Din nou despre Ionuţ

Posted on 5 Octombrie 2013

0


Despre Ionuţ, copilul ucis de maidanezi, am mai scris câte ceva pe blog. Am scris despre prostia omenească, cauza acestei tragedii. Am scris despre prostia omenească, în care viaţa omenească, demnitatea umană e aşezată după viaţa animală, care are şi aceasta demnitatea şi importanţa specifică.
M-am gândit la ce simt părinţii, la ce simte familia întreagă, naşii acelui copil. M-am gândit la ce simte bunica… N-am fost de acord cu cei care o scot vinovată. E firesc să-ţi laşi copii la bunici, şi ştii bine că nu mai au puterea pe care o aveau când te-au născut pe tine. Aşa e. Niciun bunic nu ar vrea să se întâmple asta. Chiar dacă nu a fost pas cu pas după copii, nu cred că bunica poate fi acuzată, nu ea e cauza. Dar reacţia ei mi s-a părut stranie, oricum, de-a lungul evenimentelor care au urmat, pentru că, deşi am accentuat că nu e de vină, trbuie să recunoaştem că orice bunic care ar fi ajuns într-o asemenea împrejurare, nedorită, ar fi avut altă atitudine. Oricare ar fi zis „Doamne, dacă eram lângă el, Doamne, de ce mi s-a întâmplat asta?”. Cred că orice om, să i se întâmple aşa ceva, avîndu-şi în grijă nepoţeii, orice om s-ar simţi oarecum vinovat, bătut de soartă, să zicem aşa.
Această bunică, a tot dat pe declaraţii, spunând de fiecare dată, fără urmă de asumare, că nu are ce să-şi reproşeze.
În tot acest timp, e foarte clar prin ce suferinţe au trecut părinţii. Nimeni să nu treacă prin aşa ceva. Poate în acest complex de evenimente, dureri unite cu acuzaţii din şi înspre toate părţile, s-a ajuns să se gândească, defapt fără a gândi, s-a lansat ideea că micuţul ucis de câini, îngeraşul Ionuţ, să fie declarat martir sau mucenic.
E clar că moartea lui a marcat oarecum societatea, aducându-i pe cei care frâiele în mâini, în situaţia de a hotărâ clar o strategie în ceea ce priveşte fenomenul câinilor fără stăpân. E clar că evenimentul nedorit a provocat schimbări, deoarece s-a văzut la ce se poate ajunge: ca un copil nevinovat să cadă pradă, să fie VICTIMA unei haite de câini.
Am scris cu litere mari cuvântul „victimă” pentru că aceasta a fost calitatea micuţului în tragicul episod. Din respect pentru părinţii lui nu voi continua să explic pe larg ce înseamnă a fi mucenic sau martir. NU sunt martiri sau mucenici cei care sunt atacaţi şi ucişi de urşi, sau cei ucişi de rechini…
Definiţie: MARTÍR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru o cauză; mucenic. 2) bis. Persoană care a acceptat condamnarea la moarte fără a se dezice de credința creștină. 3) fig. Persoană supusă unor suferințe, tratamente sau persecuții inumane. /<fr. martyr
Asta nu înseamnă că nu poate fi sfânt, sunt mulţi sfinţi înafară de cei ştiuţi, şi trecuţi în calendar, dar Ionuţ a fost o victimă a câinilor, nu a fost torturat şi ucis pentru crezul său.
Dumnezeu să ne ierte pe toţi care putem face ceva în această privinţă şi poate stăm cu mâinile-n sân, pe micuţ să-l pună-n ceata corurilor cereşti, iar pe părinţi să-i mângâie şi să-i înţelepţească, lucru la care putem contribui şi noi…

Anunțuri